Un cusur? Atât de grav? Ești sigur?
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:18:08 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Vă cred, numai pe proști îi îngrașă.
- Parcă te-am văzut adineauri vorbind în stradă cu cineva.
- O rudă de-a mea, un tânăr student, sărac lipit, dar un băiat cu multe calități. Lindor.
- Păcat că n-a rămas la Madrid, ar fi făcut o carieră strălucită.
- Din nenorocire, însă, are un cusur care-l împiedică foarte mult.
- Un cusur? Atât de grav? Ești sigur?
- Da... nefericitul e îndrăgostit.
- Și asta numești dumneata cusur?
- Da, și încă foarte mare. Nu uitați că băiatul e sărac.
- Vai, ce vitregă e câteodată soarta!
- Și ți-a spus cumva de cine e îndrăgostit?
- Senora, sunteți ultima căreia i-aș face o astfel de mărturisire...
- Te rog, spune-mi, tânărul ăsta mă interesează mult. Foarte mult.
[...]