Vai, domnule, ce bine-mi pare că te văd!
Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:17:43 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Și, ca să fiți sigur că nu nimeriți în altă parte, băgați de seamă că dedesubt scrie mare: Figaro.
- Ca, sub această deghizare, să se poată încartirui în casa doctorului.
- Rozina, singură în camera ei, scrie o scrisoare lui Lindor.
- În acest moment apare pe neașteptate Figaro.
- Vai, domnule, ce bine-mi pare că te văd!
- Vă cred, numai pe proști îi îngrașă.
- Parcă te-am văzut adineauri vorbind în stradă cu cineva.
- O rudă de-a mea, un tânăr student, sărac lipit, dar un băiat cu multe calități. Lindor.
- Păcat că n-a rămas la Madrid, ar fi făcut o carieră strălucită.
- Din nenorocire, însă, are un cusur care-l împiedică foarte mult.
[...]