De altfel, de câte ori părăsesc un serviciu, mă cuprinde, așa, o emoție... o mare emoție. Nu-i nimic, o să-mi treacă repede.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Cafeneaua cea mică.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:54:25 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- E adevărat ce spune? Nu-mi vine să cred. Ca să pleci din serviciu, ceri 200.000?
- Nu, domnișoară, nu cer nimic, nu vreau nimic. Nu vreau, pur și simplu, să părăsesc localul ăsta.
- Nu vrei să părăsești localul ăsta?
- Dar ce ai? Ce-i cu dumneata?
- Nimic, nițică emoție... din pricina cafenelei.
- De altfel, de câte ori părăsesc un serviciu, mă cuprinde, așa, o emoție... o mare emoție. Nu-i nimic, o să-mi treacă repede.
- Îți face atât de rău să părăsești casa asta?
- Yvo... ă... domnișoară Yvonne...
- Nu e un capriciu? Un simțământ trecător, care te face să iubești cafeneaua asta mică?
- Nu-i oare din pricină că ai încerca decepții într-un restaurant mare?
- Nici nu pot spune prin cuvinte cât de mult iubesc cafeneaua asta mică.
[...]