Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Cafeneaua cea mică.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:50:25 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Mă pune-n relații cu persoane foarte sus-puse, care mă plictisesc, și după asta destinul îmi spune, cu tonul lui răutăcios: De ce te plângi?
- Dar acest destin știe foarte bine că singura femeie care-ar fi o adevărată fericire nu e făcută pentru mine.
- Domnișoară, te rog, te implor, spune-mi o dată pentru totdeauna că mă disprețuiești.
- Cum aș putea spune un lucru așa de neadevărat?
- Și totuși, domnișoară, destinul rămâne crud cu mine.
- Sunt 15 zile de când, în toate nopțile, de la 12 și jumătate-n sus, caut să-nfrunt destinul, să mă ridic deasupra situației mele nenorocite și nu mă-ncântă deloc, crede-mă.
- Eu vreau să rămân unde sunt.
- Liniștește-te, cred că voi lămuri cât se poate de neîntârziat unele lucruri...
- E foarte greu... cu toate că aș părăsi cu inima sfâșiată cafeneaua asta, totuși, ce bine mi-ar părea ca tatăl dumitale să poată să mă dea afară.
- Și de ce atâta bucurie pentru un fapt care nu e-n sine atât de vesel?
- În cazul ăsta, mi-aș spune: Haide, dă-i drumul, dă foc corăbiei, toată lumea pe punte, fă să fii dat afară, dar cel puțin dă-ți drumul, spune-i tot ce ai pe inimă!
- Numai că, vedeți, asta e soarta mea, nu mă pot scăpa de taina care mă înăbușă.
- Sunt nevoit să stau aici până la 15 aprilie 1931 și, dacă aș spune ce am pe inimă, situația mea ar fi mai rea ca iadul.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu