Nu zic că-i ușoară meseria asta de chelner, mai ales că fac treaba asta toată ziua și o parte din noapte, de unul singur.
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Cafeneaua cea mică.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:00:56 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Cum să nu? Așa m-am învoit, cu trei minte înainte de ora două sun clopoțelul.
- Așa pot juca până-n ultima clipă. La două se-ntorc la lucru, la magazinele unde sunt salariați.
- Și-așa le trece timpul... Aproape a trecut și anul ăsta 1911. Suntem în 15 aprilie.
- Locuim noi în Paris, dar aici, în cafeneaua asta mică ne ducem viața.
- Nu te simți ostenită câteodată, să stai așa, toată ziua, la casă?
- Cum să nu? Dar tu? Tu nu te simți ostenit să servești toată ziua clienții?
- Nu zic că-i ușoară meseria asta de chelner, mai ales că fac treaba asta toată ziua și o parte din noapte, de unul singur.
- Dar nu-mi displace cafeneaua asta mică. M-am obișnuit cu ea.
- Da, domnișoara nu se prea grăbește.
- Am spus domnișoara nu se prea grăbește.
- Dar cu ce aer spui asta... ce, nu-ți place domnișoara Yvonne? E tare drăguță.
- Nu că nu mi-ar plăcea, dar nu pot s-o sufăr. O cunoști ca și mine și știi cât îi face pielea.
- Te ia de sus de parc-ar fi cocoțată pe turnurile de la Notre Dame.
[...]