Dar cine ești, măi omule, de nu dai astâmpăr picioarelor?
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Călin-Nebunul.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:07:34 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Ți-am venit de hac, lighioană spurcată, dar sângele tău mi-a stins focul. Ce mă fac acuma? Spune.
- Mare i-a fost bucuria când la cale de câteva poște a văzut un foc arzând.
- A coborât degrabă și-a pornit-o într-acolo.
- Și merse ce merse și numai ce întâlni un om.
- Dar cine ești, măi omule, de nu dai astâmpăr picioarelor?
- De-cu-sară e numele meu, voinice.
- Și n-ai vrea să te mai odihnești nițeluș?
- Nu, că am pornit-o spre fratele meu mai mare, Miezu-nopții, și mă ceartă dacă-ntârzii.
- Ba te-oi mai opri din drum...
- Atunci te-oi lega de-un copac că mare nevoie am de zăbava ta.
- Și nici una nici două, Călin în legă zdravăn de-un copac și-o porni mai departe.
[...]