În fața porții, se opri să taie limbile zmeilor și-apoi porni spre bârlogul lor.
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Călin-Nebunul.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:12:12 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Pe care cum îl lua de chică să-l treacă peste zid, îl reteza de cap. Și-așa până îi isprăvi pe toți.
- După aceea, se uită pe fereastra palatului să vadă și el fata de care vorbiseră zmeii.
- Era într-adevăr foarte frumoasă.
- Dormea, iar luna îi lumina chipul... și voinicul nostru o îndrăgi.
- O strigă de câteva ori, dar fata nu se trezi din somn.
- Atunci Călin o sărută pe frunte, îi luă din deget inelul și ieși din palatul împărătesc.
- În fața porții, se opri să taie limbile zmeilor și-apoi porni spre bârlogul lor.
- Acolo prinse o zmeoaică și-o trimise și pe ea lângă zmeii uciși. Dar una a scăpat.
- Pe drum înapoi îi dezlegă și-i ospătă după inima lor pe Zori-de-ziuă, Miezul-nopții și De-cu-seară.
- Și, ajuns la frații lui, abia ce termină cu aprinsul focului, că soarele și începu să urce pe cer.
- Da' știu că lungă a mai fost noaptea asta.
- Ai dreptate, frate. Așa noapte mare n-am mai pomenit de când sunt.
[...]
