Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Când vine barza.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:30:55 in versiunea Bandă a înregistrării.
- Duc o campanie destul de zgomotoasă, pe care o termin triumfător cu votul unanim al adunării. Știi cum a fost, nu?
- Și chiar atunci se află că, după un sfert de veac fără nașteri, te apucă pofta de maternitate tocmai în timpul noii mele campanii electorale.
- Știi cum au să se folosească de chestia asta adversarii mei?
- Pe mine o să mă ridiculizeze și tu ai să treci drept o victimă a datoriei conjugale... Pe șoptite vei fi acuzată și de adulter.
- Pe scurt, am să fiu de două ori caraghios.
- Atunci, problema se pune așa...
- Am eu dreptul să las ca persoana mea, funcția, postul pe care-l ocup, care poate că înseamnă puținul ce-a mai rămas neîntinat în Franța, să fie acoperit de ridicol?
- Sunt subsecretar de stat la Familie, să nu uităm asta, deci ministru.
- Dacă las răutatea publică să atingă prin mine ideile superioare pe care le apăr și pentru care mi-am sacrificat viața, pun în joc guvernul însuși și moralitatea țării întregi. Mai mult! Ele vor fi atinse prin persoana mea.
- Dar tot prin mine, lucrurile au ajuns aici.
- Fără să vreau să folosesc cuvinte mari, povestea asta intimă, prin forța împrejurărilor se situează pe un plan național. Depășește, n-aș zice chiar un plan național, dar aproape.
- Și-atunci, este cazul ca un care a acceptat să-și asume o sarcină publică, să știe să facă pentru stat și onoarea lui, sacrificiul unor convingeri intime.
- Olympe, dragostea mea...