Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Când vine barza.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:32:02 in versiunea Bandă a înregistrării.
- Dar tot prin mine, lucrurile au ajuns aici. 
- Fără să vreau să folosesc cuvinte mari, povestea asta intimă, prin forța împrejurărilor se situează pe un plan național. Depășește, n-aș zice chiar un plan național, dar aproape. 
- Și-atunci, este cazul ca un care a acceptat să-și asume o sarcină publică, să știe să facă pentru stat și onoarea lui, sacrificiul unor convingeri intime. 
- Olympe, dragostea mea... 
- Îți vorbesc din tot sufletul și cu conștiința împăcată că, ținând seama de postul pe care-l ocup, datoria noastră este să nu păstrăm acest copil. 
- Copilul meu? 
- Te rog, iartă-mă, dar este al nostru. 
- O hotărâre, bineînțeles, pe cât de severă, pe atât de dureroasă. Dar uneori trebuie să jertfești dorințele cele mai curate ale firii unei cauze morale. 
- Trebuie să ai vederi largi și să nu dai îndărăt în fața responsabilităților. Știu care îmi este datoria. 
- Prefer să-mi amputez un copil care trebuie să se nască decât să risc ca familia franceză să fie cât de cât umbrită. 
- Charles, te înțeleg. E foarte frumos tot ce spui. Ești minunat de calm și de hotărât. 
- Mă simțeam în fundul unei prăpăstii. Și doar cu câteva fraze limpezi, m-ai readus la lumină. Îți mulțumesc. 
- O să spunem copiilor că și Mathiron și Parosel sunt la fel de celebri pentru greșelile lor de diagnostic. Și ai să-l consulți pe Huysmans, care-i va contrazice pe ceilalți doi, nu? 
- Bine, dar legea e categorică. Este o crimă! 
- Când este cerută de rațiuni de stat și de morală și este cazul, nu mai este decât o simplă operație.