Pe care am să-l pun să-l biciuiască servitorii când mi se va da înapoi frumosul meu castel.
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Candide (1963)).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:01:10 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Nu, nu sunt de acord, pesimistule!
- Eu pretind și susțin că plictiseala, ca și zbuciumul, sunt necesare fericirii omenești.
- A, iar cuvinte, iar fraze, iar discuții! Destul, destul, destul!
- Nu sunteți decât niște palavragii. De nimic nu sunteți buni! Dar suntem filozofi! Asta spun și eu.
- Iar tu, Candide, care-i adăpostești și-i susții pe-acești paraziți... Paraziți?
- Nu ești decât un nătărău, un dobitoc! Cum ai spus? Mai zi o dată. Un dobitoc!
- Pe care am să-l pun să-l biciuiască servitorii când mi se va da înapoi frumosul meu castel.
- Na! Ține și palma asta s-o duci în frumosul tău castel!
- Ai dat în mine! Da, am dat. M-ai lovit!
- Să fiu bătută! Eu, baroana de Thunder−ten−tronckh!
- Nu se poate, nu se poate așa ceva! Visez!
- Hei, potolește-te, Cunigunda! Uite c-a venit vecinul nostru, bătrânul grădinar.
[...]