Își duc mâna la piept, se scotocesc prin buzunare și întind automat actele. Noi le luăm frumușel, le cercetăm - adică vorba vine - și le înapoiem citadinilor privindu-i chiondărâș, sau bătându-i prietenește pe umăr.
Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Capul de rățoi (1982).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:28:45 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- De ce opriți trecătorii și pentru ce le cereți actele? Ca să-i punem la încurcătură...
- Oamenii sunt slabi, se sperie de vorbe umflate.
- E de ajuns să audă anumite îmbinări sonore, ca să-și piardă cumpătul.
- La auzul vorbulițelor magice: Parchet, Poliție... și altele câteva, cei mai mulți îngălbenesc.
- Își duc mâna la piept, se scotocesc prin buzunare și întind automat actele. Noi le luăm frumușel, le cercetăm - adică vorba vine - și le înapoiem citadinilor privindu-i chiondărâș, sau bătându-i prietenește pe umăr.
- Asta-i tot ce urmăriți? Nu-i de ajuns? Altceva nu urmăriți? Pe legea mea, nu!
- Dle inspector, mint cu nerușinare.
- Au făcut ceva mai rău, dle inspector.
[...]