Dar prietenii ăștia de la redacție, de ce n-au trimis corectura? Să fi văzut și eu cum merge tiparul. Atunci aș fi descoperit greșeala.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Carnavalul (1961).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:32:14 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Păi asta-i o... nu găsesc cuvântul. Plagiatul e floare la ureche față de o astfel de crimă.
- Am să-i dau o lecție băiețașului ăsta, să mă țină minte. Un bandit, un ticălos fără pereche!
- Mi-a otrăvit concediul de odihnă, mi-a distrus nervii...
- Ei, lasă, dragă, nu te mai alarma. Totul o să se aranjeze, Tihomir.
- Și n-a fost de-ajuns c-a pus numele meu, mi-a mai furat și titlul. Sigur, ca să meargă mai ușor.
- Ce oameni, domnule, ce oameni!
- Dar prietenii ăștia de la redacție, de ce n-au trimis corectura? Să fi văzut și eu cum merge tiparul. Atunci aș fi descoperit greșeala.
- Ba au trimis-o. Dar eu, când am văzut că nu e cartea ta, am dat-o înapoi.
- Ei și-au închipuit, probabil, că ai revăzut-o, și gata.
- Ar trebui să oprim difuzarea romanului. Încă n-a apărut în librărie, nu-i așa?
- Nu, nu, tocmai de-asta s-a dus Liliana la editură. Cei de-acolo nu știu încă nimic.
- Cred și eu, omul a ales un moment foarte potrivit pentru escrocheria asta.
- Nu vezi ce bine coincide predarea romanului cu absența mea?
[...]