Și ce se-aude cu culegerea de versuri a lui Pencev?
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Carnavalul (1961).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:18:08 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Manuscrisele trebuiau trimise la tipografie încă de ieri.
- Cu-atât mai rău. Așa nu se mai poate. Înfrânăm munca oamenilor.
- Și cititorii așteaptă cărțile noastre.
- Dar ce să fac? Spuneți și dumneavoastră. N-am mai primit niciun manuscris.
- Trimite curierul, să vadă ce fac colaboratorii noștri, sau dă-le dumneata telefon.
- Am încheiat contracte cu termeni obligatorii pentru prezentarea lucrărilor.
- Și ce se-aude cu culegerea de versuri a lui Pencev?
- Nimic. Nici măcar n-a dat un semn de viață. L-am căutat și la telefon.
- Dar ăsta are un nărav: nu se inspiră, scoate telefonul din priză.
- Iar nea Costa, curierul, zice că soneria exterioară este astupată cu vată.
- Și?
- Măi, măi, măi, dar nu se mai isprăvește odată cu finalul ăsta al lui?
[...]