Oare... am văzut, într-adevăr, ceva? Nu știu... nu mai spun nimic, pentru că nu mai înțeleg nimic.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Casa cu două intrări.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:42:30 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Felix, ești stăpânul meu, ești viața mea, înțelege-mă!
- Sunt dator să te cred. Cu toate că cele întâmplate par să spună astfel...
- Nu!
- Dacă n-ar fi decât umbra pe care-am văzut-o furișându-se în odaia de-alături, și...
- Oare... am văzut, într-adevăr, ceva? Nu știu... nu mai spun nimic, pentru că nu mai înțeleg nimic.
- Nu!
- Nu, stai! Înainte de a pleca, trebuie să m-asculți.
- Ce vrei să-mi spui? Că totul a fost o minciună?
- Da, poate fi și minciună.- Minciună, ceea ce văd cu ochii?
- Umbra unui bărbat în camera de-alături.
- Era, fără îndoială, vreun servitor.
- Doamnă, sunteți salvată! A ajuns cu bine-n stradă și și-a văzut de drum.
[...]