O, nu plânge, nu pot să suport așa ceva. Ți-am zdrobit inima? Nici nu știam că ai o inimă, de unde să știu?
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Casa inimilor sfărâmate.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:46:07 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Crede-mă, toate lucrurile astea neplăcute le-ai visat.
- Și eu cred, dar nu știi că trebuie să le tălmăcești de-a-ndoaselea?
- N-am să uit niciodată că atunci când îmi făceai ochi dulci, colo-n grădină, îți băteai joc de mine.
- Nu e vina mea că sunt bătrân și că n-am mustața-n furculiță, ca bărbatul dumitale.
- O, nu plânge, nu pot să suport așa ceva. Ți-am zdrobit inima? Nici nu știam că ai o inimă, de unde să știu?
- Dar sunt și eu un om, mi se pare.
- Nu, nu e chiar ceea ce se cheamă un om, ci un stăpân.
- Apropo, cum te cheamă? Nu cred că numele dumitale adevărat e stăpânul, nu-i așa?
- Dacă vrei să știi, numele meu este Alfred.
- Alfred? Ellie, l-au botezat ca pe Tennyson!
- M-au botezat ca pe unchi-miu... deși nu mi-a lăsat niciun ban, fir-ar al dracului! Și ce-i cu asta?
[...]