Ce e și viața asta... o farsă. Până mai ieri, bărbat și femeie. Astăzi, doi străini.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Ce știa satul (1979).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:15:57 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Chinuit de îndoieli, am transcris, ca să sfârșesc odată o luptă zilnică cu mine însumi.
- Dar sunt destul de pedepsit.
- Trebuie să trăiesc de azi înainte cu ideea că mi-am gonit femeia ca un nebun, ca un nesocotit.
- Iată-ne, prin urmare, despărțiți pentru totdeauna.
- După legile noastre, nu ne mai putem căsători niciodată?
- Ce e și viața asta... o farsă. Până mai ieri, bărbat și femeie. Astăzi, doi străini.
- Da, și numai eu sunt de vină.
- Ah, prea târziu ai băgat de seamă.
- Așa sunteți voi, bărbații, vă jucați cu viața noastră.
- Nu sunt rău, dar, ca fiecare om, am și eu ambițiuni, care mă fac aspru, neînduplecat.
- Am avut întotdeauna ambiția nestrămutată de a nu fi ridicol.
- Nimic nu m-ar durea, nu m-ar umili mai mult, decât să știu că a râs cineva de mine, de casa mea.
[...]