Dar, de data asta, Esmeralda nu mai e singură. Lângă ea e un saltimbanc care ține un scaun între dinți.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Cocoșatul de la Notre-Dame.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:36:40 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- În celălalt colț al Parisului, Claude Frollo își măcina zilele și nopțile sale chinuitoare.
- Chipul Esmeraldei îi juca mereu șăgalnic în fața ochilor.
- Nu mai trăia decât pentru clipele în care frumoasa venea să danseze în fața catedralei.
- La auzul tamburinei, tresare. Se duce la fereastră și-o deschide încet...
- Dar, de data asta, Esmeralda nu mai e singură. Lângă ea e un saltimbanc care ține un scaun între dinți.
- Nu, omul îmbrăcat pestriț, în galben și roșu, nu e o arătare, e o făptură aievea.
- Și nu e altcineva decât Pierre Gringoire, fost, pe timpuri, elev al lui Claude Frollo.
- În grabă, preotul trimite să-l cheme la el pe poetul fără noroc.
- Cu toată cinstea, messire...
- Apropie-te. Trebuie să-mi lămurești o seamă de lucruri.
- Dar ce e cu dumneata, aici, în piața catedralei, îmbrăcat în haine de saltimbanc?
[...]
