- Deosebirea e c-o să fii spânzurat ceva mai târziu, cu mai multă solemnitate și de o spânzurătoare de piatră, de către oameni așa-ziși cumsecade, asta, oricum, e o consolare.
- Da, firește, primesc.
Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Cocoșatul de la Notre-Dame.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:26:23 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Liniște! Ascultă, nu văd de ce nu te-aș spânzura.
- Asta ar părea că te scârbește. Parc-ar fi cine-știe-ce...
- Dar, în sfârșit, noi nu-ți vrem răul. Îți dau un mijloc de a ieși din încurcătură.
- Te recunoști supus la regatul calicilor?
- Dar să știi că tot o să fii spânzurat.
- Deosebirea e c-o să fii spânzurat ceva mai târziu, cu mai multă solemnitate și de o spânzurătoare de piatră, de către oameni așa-ziși cumsecade, asta, oricum, e o consolare. -Da, firește, primesc.
- Răbdare, că încă nu s-a terminat. Trebuie să dovedești că ești bun la ceva.
- Uite, vezi sperietoarea aia, agățată cu frânghia de tavan?
- Buzunăresc pe cine poftiți, vă asigur.
- Gura! Sperietoarea are o mie de clopoței, atâta-ți spun. Ascultă...
- Ca s-ajungi la ea, trebuie să te urci pe un scaun. Hai, urcă-te!
- E cel mai șchiop scaun pe care l-am văzut vreodată. Poți să-ți rupi gâtul...
[...]
