Esmeralda, pe care lumina neobișnuită a felinarului o orbea, zări, totuși, în fața ei, un om învăluit într-o lungă manta neagră.
Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Cocoșatul de la Notre-Dame.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:08:30 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Acolo ea va trebui să se căiască în public.
- Esmeralda a fost aruncată în temniță.
- De când zăcea acolo, în noaptea veșnică a celulei, nu mai știa.
- Dar iată că cineva intră-n temniță, luminându-și drumul cu un felinar.
- Esmeralda, pe care lumina neobișnuită a felinarului o orbea, zări, totuși, în fața ei, un om învăluit într-o lungă manta neagră.
- Curând?
- Mâine.
- O, atât de mult mai am de așteptat...
- Fără lumină, fără foc, în umezeală, e groaznic!
- Da. Fiecare se bucură de lumina soarelui, de ce mi-e mie hărăzită noaptea veșnică?
[...]
