- Ești sigur că nu e un nume?
- Nume? Al cui?
- Cine știe...
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Cocoșatul de la Notre-Dame.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:39:28 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Nu știu. De multe ori am auzit-o îngânând: Phoebus, Phoebus...
- Se vede că, după ea, și acest cuvânt are vreo virtute magică.
- Ești sigur că nu e un nume? -Nume? Al cui? -Cine știe...
- Până la urma urmei, o privește, dacă-i face plăcere, n-are decât să repete toată ziua...
- Ce e sigur e că Djali mă iubește aproape ca și pe ea.
- Căprița.
- Juri că nu te-ai atins de ea?
- Nu.
- Stai, doar, sub același acoperământ cu ea... fii cinstit cu mine.
- Sunt.
- Dați-mi voie să vă pun o întrebare: la urma urmei, ce vă privesc pe dv toate astea?
- Fiindcă te iubesc și-ți vreau binele. Pleacă! Du-te la dracu! La dracu! Du-te la dracu!
[...]
