Noaptea, câteodată, aceeași siluetă se profila pe cerul înstelat, sus, pe balustrada șubredă a acoperișului sau se chircea în vreun colț întunecos al catedralei...
Fragment audio de 19 secunde din piesa de teatru radiofonic Cocoșatul de la Notre-Dame.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:05:01 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Quasimodo a devenit clopotarul catedralei Notre-Dame.
- Mamă, uite, colo sus, cine e?
- Privește pe acoperiș! O să cadă!
- Nu cade, e Quasimodo! Caută cuiburi de păsări.
- Noaptea, câteodată, aceeași siluetă se profila pe cerul înstelat, sus, pe balustrada șubredă a acoperișului sau se chircea în vreun colț întunecos al catedralei...
- Și umbra aluneca pe dalele de piatră ca o himeră vie.
- Quasimodo clopotarul, cocoșatul de la Notre-Dame...
- Sunați! Și tu! Nu aud nimic. Mai tare! Sunați! Și tu! Dang! Dang! Dang!
- Dar, când clopotele sunau, pe chipul lui Quasimodo strălucea bucuria.
- Agățat de frânghiile lor, clopotarul le vorbea, le mângâia, le îndemna...
[...]
