Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Cocoșatul de la Notre-Dame.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:38:56 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Cum? Dar ai spus că sunteți soț și soție.
- Așa e, și totuși nu-i așa.
- Nu-nțeleg.
- E greu de lămurit.
- Se pare că soția mea ar fi un copil găsit și poartă la gât o amuletă, un talisman care-o va ajuta ca într-o zi să-și regăsească părinții.
- Pe scurt, sunt soțul virtuos al unei soții neprihănite.
- De altfel, dac-ați încerca și dv să... Mă iertați... E doar un fel de a vorbi...
- Dac-ați încerca s-o îmbrățișați, ați vedea cum apare, ca prin farmec, în mâna ei, un pumnal, un pumnal foarte drăguț, pe cinstea mea, dar de care-i mai bine să te ferești.
- Nu, e o vrăjitoare!
- Să nu credeți una ca asta. Vrăjitoria cu căprița e un joc nevinovat. Dacă-ntorci tamburina într-un fel sau altul, căprița face scamatoria dorită.
- Esmeralda o dresează, de altfel, uimitor de repede. N-au trecut nici două săptămâni de când a învățat-o să alcătuiască, din niște litere de lemn, cuvântul Phoebus.
- Phoebus? De ce Phoebus?
- Nu știu. De multe ori am auzit-o îngânând: Phoebus, Phoebus...
- Se vede că, după ea, și acest cuvânt are vreo virtute magică.
- Ești sigur că nu e un nume?
- Nume? Al cui?
- Cine știe...
- Până la urma urmei, o privește, dacă-i face plăcere, n-are decât să repete toată ziua...
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu