Fragment audio de 31 secunde din piesa de teatru radiofonic Cocoșatul de la Notre-Dame.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:05:57 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Alteori, o făptură ciudată se cățăra în vârful turnului cel mai înalt al catedralei, păstrându-și echilibrul ca prin minune.
- Privește pe acoperiș! O să cadă!
- Nu cade, e Quasimodo! Caută cuiburi de păsări.
- Noaptea, câteodată, aceeași siluetă se profila pe cerul înstelat, sus, pe balustrada șubredă a acoperișului sau se chircea în vreun colț întunecos al catedralei...
- Și umbra aluneca pe dalele de piatră ca o himeră vie.
- Quasimodo! Quasimodo!
- Quasimodo clopotarul, cocoșatul de la Notre-Dame...
- Sunați! Și tu! Nu aud nimic. Mai tare! Sunați! Și tu! Dang! Dang! Dang!
- Dar, când clopotele sunau, pe chipul lui Quasimodo strălucea bucuria.
- Agățat de frânghiile lor, clopotarul le vorbea, le mângâia, le îndemna...
- În timpul acesta, viața preotului se scurgea cenușie.
- Ferecat în chilia lui din turn, își dăruia zilele și nopțile alchimiei, căutării chinuitoare a pietrei filozofale, care i-ar fi dat putința să transforme orice metal în aur.
- De câtva timp, însă, se pare că în sufletul preotului s-a strecurat un gând străin, chinuitor, care-i răpea liniștea și-i întuneca credința.
- Așa... nu... Mda... Totuși, am să izbutesc!
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu