De aceea vă cer îngăduința de a mă justifica chiar acum față de bărbatul meu care datorită nu-știu-cărei aparențe potrivnică mie, și-a putut închipui că vorbele mele l-ar distrage în mod primejdios din timpul redactării unei sentințe.

[ 0 ]

Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Comedia celui ce și-a luat de nevastă o femeie mută (1966).

Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:29:54 in versiunea Radio a inregistrarii.

Contextul citatului

[...]

- Sluga dv., domnilor.

- Ei bine, doamnă, sunteți nemulțumită de noi?

- Nu v-am dezlegat bine limba?

- Destul de bine, domnilor. Și vă sunt foarte obligată.

- La început nu puteam să articulez prea multe cuvinte, dar acum vorbesc cu destulă ușurință. Mă folosesc cu moderație de acest dar, căci o femeie flecară e pacostea casei.

- Domnilor, aș fi dezolată dac-aș știi că mă puteți bănui de vorbărie și dacă ați gândi că mă amețește mâncărimea de limbă.

- De aceea vă cer îngăduința de a mă justifica chiar acum față de bărbatul meu care datorită nu-știu-cărei aparențe potrivnică mie, și-a putut închipui că vorbele mele l-ar distrage în mod primejdios din timpul redactării unei sentințe.

- Era o sentință în favoarea unei tinere orfeline care și-a pierdut în floarea vârstei tatăl și mama.

- Asta n-are nicio importanță... Da, așa...

- Stăteam lângă el și propriu-zis nu-i spuneam nimic. Nimic!

- Singurul meu discurs era prezența mea.

- Oare un bărbat se poate plânge de așa ceva?

- Vai de mine!

[...]