Adriana își închipuie că sclavul se preface acum ca să-i facă pe plac soțului ei pe care atât ea cât și sclavul îl cred nebun.
Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Comedia erorilor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:08:10 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Și n-am plecat turbat din fața casei?
- Turbat de tot: mi-e martoră spinarea. Și-n măduvă îți simt și-acum turbarea.
- Adriana n-a înțeles nimic din ceea ce s-a spus.
- Ea e încredințată că a prânzit cu soțul ei.
- Prin urmare, oricine afirmă contrariul, minte sau nu știe ce spune.
- Cât despre Dromio, ea crede c-a stat din ordinul ei la poartă tot timpul mesei.
- Neștiind că nu era el, ci geamănul lui din Siracuza...
- Adriana își închipuie că sclavul se preface acum ca să-i facă pe plac soțului ei pe care atât ea cât și sclavul îl cred nebun.
- E bine dacă-i cânți așa în strună?
- Nu-i rău! Băiatul ăsta l-a simțit turbat și-i dă dreptate, liniștindu-l.
- L-ai pus pe aurar să m-aresteze!
- Vai, ți-am trimis și bani să te răscumperi... Prin Dromio ți-am trimis! Să spună el!
- Prin mine, bani trimiși! Tot dragul, poate, și gânduri bune, da! Dar nici un sfanț!
- N-ai fost să-i ceri o pungă cu ducați?
[...]
