Pun rămășag că țoalele de pe ea au adunat atâta seu încât ar putea arde cât ține o iarnă poloneză. Dacă cumva apucă ziua de apoi, să știi c-are să ardă cu o săptămână mai mult decât lumea întreagă.
Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Comedia erorilor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:44:39 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Și ce pretenții ridică asupra-ți?
- Să fie a naibii, domnule, aceleași pretenții pe care le-ai ridica dumneata asupra calului dumitale
- Nu mă prea văd eu dând-o gata, cu toate că ar fi o minune de partidă, o partidă grasă.
- Ce-nțelegi printr-o 'partidă grasă'?
- Ce naiba, stăpâne? E bucătăreasă!
- Pun rămășag că țoalele de pe ea au adunat atâta seu încât ar putea arde cât ține o iarnă poloneză. Dacă cumva apucă ziua de apoi, să știi c-are să ardă cu o săptămână mai mult decât lumea întreagă.
- Smolită cum e ciubota mea. Numai că fața ei nu e atât de curată.
- Asudă strașnic... s-ar putea înăclăi cineva până la gleznă în slinul ei.
- E un cusur pe care apa-l drege.
- Aș, da' de unde! E-n firea ei. N-o spală nici chiar Noe cu potopul.
- Dar numele ei, adică cu el și încă trei sferturi din el, n-ar ajunge să o măsoare din șold în șold.
- Nu e mai lungă din creștet până-n tălpi decât de la un șold la altul.
[...]