Apoi, nu văd de ce un copil care are părinți...
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Copiii justiției (1967).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:36:31 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Spune-mi cum îi cheamă pe prietenii tăi.
- Mincinosule! Paznic, ieși cu el și-așteaptă pe coridor.
- Aubry, mai sunt locuri la Brunois?
- Niciunul, domnule judecător.
- Da, știu... de altminteri, de ce Brunois? A fugit o dată de-acolo.
- Nu știu cum să procedez. N-a făcut cine știe ce, n-a furat decât o motocicletă.
- Dar e rău, o simt, e grav. E rău.
- Apoi, nu văd de ce un copil care are părinți...
- Drept este că mama lui m-a mințit întotdeauna. Îmi ascunde ceva.
- Sunt unii care rămân acolo șase luni.
- Dar nu pot nici să-l pun în libertate.
- Doctorii? L-au văzut 50. Psihologii? I-a dus pe toți de nas.
[...]