- Aubry, mai sunt locuri la Brunois?
- Niciunul, domnule judecător.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Copiii justiției (1967).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:36:10 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Dar de ce? Doar ai părinți. Ești unul dintre puținii care au părinți.
- Du-te la taică-tu și lasă-mă-n pace!
- I-ai spus prietenului tău că nu vrei să furi?
- Da.
- Erau niște chei vechi, le-aveam întâmplător...
- Spune-mi cum îi cheamă pe prietenii tăi.
- Mincinosule! Paznic, ieși cu el și-așteaptă pe coridor.
- Aubry, mai sunt locuri la Brunois? -Niciunul, domnule judecător.
- Da, știu... de altminteri, de ce Brunois? A fugit o dată de-acolo.
- Nu știu cum să procedez. N-a făcut cine știe ce, n-a furat decât o motocicletă.
- Dar e rău, o simt, e grav. E rău.
- Apoi, nu văd de ce un copil care are părinți...
- Drept este că mama lui m-a mințit întotdeauna. Îmi ascunde ceva.
[...]