- Ce anume, despre memoria ei?
- Da.
- De ce?
- Ă... nimic. Îmi spuneam că... ar fi mai bine să nu se gândească.
Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Copiii justiției (1967).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:23:32 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- În sfârșit, probe, examene...
- Călugărițele au observat-o în timp ce era cu colegele ei. Mi-au scris.
- La școală obosește repede. Bombăne, dacă e munca grea.
- Stimulată de schimbarea unui profesor, influențată de un caiet nou...
- A, tocmai voiam să vă-ntreb.
- Ce anume, despre memoria ei? -Da. -De ce? -Ă... nimic. Îmi spuneam că... ar fi mai bine să nu se gândească.
- La ce?
- La diferite lucruri... la casă... în sfârșit, mă tem că se macină prea mult.
- Nimeni n-o poate împiedica să-și aducă aminte.
- Dar aici e vorba de memoria ei școlară.
- Mai departe: dezordonată, recalcitrantă, nervoasă, momente de veselie trecătoare.
- Se poartă mai bine, dacă i se promite o permisie în familie.
- Ce?
[...]