Cocioaba lui, comisariatele, iar cocioaba, orfelinatul, fuga, închisoarea, cocioaba, instituțiile noastre, fuga, închisoarea... nu, s-a terminat cu el.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Copiii justiției (1967).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:15:20 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Și câte ocazii nu i-am dat... L-am certat, i-am făcut avansuri, l-am luat la mine...
- Să-l lăsăm în mijlocul naturii?
- După zece zile, o să fie la zdup.
- Să-l trimitem, atunci, la zdup.
- Asta vrea și el. Îi place la-nchisoare, se simte ca la el acasă.
- Acolo o să stea, spăsit, până îi vor da drumul. După o nouă lovitură, se va întoarce la-nchisoare.
- Nu, a văzut prea multe... n-a fost salvat la timp.
- Cocioaba lui, comisariatele, iar cocioaba, orfelinatul, fuga, închisoarea, cocioaba, instituțiile noastre, fuga, închisoarea... nu, s-a terminat cu el.
- Un abonat al justiției, un client.
- La Saint Clement n-au să-l țină o veșnicie, nu...
- O s-ajungă la taică-su și, două-trei zile mai târziu, are s-atace un debit de tutun sau o băcănie.
- În ceea ce mă privește, am o mare simpatie pentru el, cu toate că nu pot să-l ajut cu nimic.
- Cum îi dai drumul, face numaidecât o prostie. N-am decât o dorință: n-aș vrea să-l prindă.
[...]