El se străduia doar să evite reproșurile, nimic altceva. Opunea o rezistență surdă, dar foarte inteligentă.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Copiii justiției (1967).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:14:56 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Da. E cel mai grozav eșec al meu. Am încercat tot, tot...
- Își vedea de treabă, avea note excelente... niciun cuvânt, niciun gest, parcă era de gheață.
- Tatăl lui vrea să-l ia înapoi.
- Nu credeți că, alături de tatăl lui?
- Nu, în ce mă privește, n-am nicio speranță.
- Credeți că-i un caz pierdut?
- Da. Nu oferea nicio speranță.
- Și câte ocazii nu i-am dat... L-am certat, i-am făcut avansuri, l-am luat la mine...
- El se străduia doar să evite reproșurile, nimic altceva. Opunea o rezistență surdă, dar foarte inteligentă.
- Să-l lăsăm în mijlocul naturii?
- După zece zile, o să fie la zdup.
- Să-l trimitem, atunci, la zdup.
- Asta vrea și el. Îi place la-nchisoare, se simte ca la el acasă.
- Acolo o să stea, spăsit, până îi vor da drumul. După o nouă lovitură, se va întoarce la-nchisoare.
[...]