Nu știu de ce v-am arătat-o.
Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Copiii justiției (1967).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:18:37 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- A cui e?
- Nu, minți, băiete. Ai furat-o.
- Atunci, prietenul tău a furat-o.
- Da.
- Ei, asta se cheamă tăinuire. Și tu ești la fel de hoț ca și el. Ai să fii condamnat din cauza lui.
- Mă-ntreb ce prieten mai e și ăsta... cine e? Puțin îmi pasă, de altfel. Îl găsesc eu.
- Și, dacă spune că tu ai șterpelit-o? Sigur, n-o să-ți placă.
- Nu știu de ce v-am arătat-o.
- Aveai nevoie de trusa asta? De unde-a luat-o?
- Din portbagajul unei mașini.
- Nu eram cu el. El mi-a spus, pe urmă, că...
- Aveai nevoie de unelte perfecționate, pentru ca să furi.
- La Saint Clement. O bicicletă de curse.
[...]