Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Creditorii.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:23:02.768 în înregistrarea originală.
- La mulți ani, Zaharaki!
- Noapte bună, noapte bună!
- Aici... Iată-mă-s în lăcașul Melpomenei, a zânei care m-a fermecat atât de mult alaltă seară la teatru, încât mi-am uitat și casă, și nevastă, și copii, și tot!
- Aglăițo!
- De când te-am văzut, toate gândurile mele sunt cu tine, inima-mi bate mereu ca un ciocan și simt că, departe de ochișorii tăi, viața este pătată cu negru.
- Aoleu, mă! Bă da' întuneric e aici.
- Ah, parcă zăresc niște lumânări pe masă. Ia să vedem de n-or fi și chibrituri... Ah, ba sunt, uite. Iată-le.
- Ce fericit sunt eu, Tachi Jăvrescu, eu, care, prin deosebite biruinți asupra _ului frumos, am dobândit la Hârlău titlu de leu paraleu. Paraleu!
- Nu mi s-a întâmplat, frate, niciodată să-mi arunc ochii asupra unei dame, fără ca s-o farmec prin căutătura mea.
- Am auzit că este o dihanie cu ochi de vasilisc și că sunt păsări care amețesc vrăbiile la care se uită.
- Dar, ce-au a face gângăniile acelea pe lângă mine?
- De pildă, am văzut-o pe Aglăița și mi-a plăcut.
- A doua zi, am întâlnit-o ieșind de la repetiție, i-am aruncat o ochire de cele tătărăști, știi? Și ca, fără a ști ce făcea, a primit răvașul ce i-am dat.