Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Creditorii.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:26:19.432 în înregistrarea originală.
- Ai adus toate câte ți-am poruncit?
- Da.
- Bine. Așază masa.
- Așez, așez.
- Îmi închipuiesc mulțămirea ce s-a zugrăvi pe chipul Aglăiței când a vedea această masă împodobită cu zaha... ai adus, mă, zaharicale?
- Am adus.
- Mai ales, două șampanii ai adus, da?
- Adus. Și rahat adus.
- Două butelci de șampanie.
- Nu mă-ndoiesc că recunoștința o va îndupleca în favorul meu, mai ales că după deosebitele însemnări ce-am făcut în viața mea, am descoperit că, cu cât amorul e mai mare, cu atât și stomacul e mai lacom.
- Da, da, așa e.
- Bă, ai sfârșit?
- Sfârșit, domnule.
- Du-te. Lipsește-n ochii mei, că avem treabă.
- Trebuie să recunosc... îmi iau oglinda... da, ia uite-l. Trebuie să recunosc că sunt berbant de frunte.
- Dar, dar, dar, eu sunt berbant, sunt un berbant galant și-un galant amant.
- Deschide!
- Dar cine bate la ușa asta? Cine-i acolo?
- Deschideți!
- Și dincolo? Parcă ne jucăm de-a puia-gaia.
- Dar cine bate?
- Deschideți!
- Și colo iar? Mă, dar aici parcă-i la teatru. Cine-i acolo?
- Ouvrez à la fin!
- Deschid, sapperment, deschid!
- Deschide, drace!
- Dar cine sunteți voi, bre? A dracului casă-i asta!