De-ai vrea a m-asculta, de-ai vrea să curmi durerea ce inima m-apasă, m-aș face eu supusul și tu împărăteasă.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Creditorii.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:08:19.320 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Glasul slăvirii tale, mărețe domnitor, în inimă-mi aduce cutremur și fuior.
- Ce fel fuior, fuior? Ce fuior?
- Ah, voiam să zic fior. Mi s-a-ncâlcit limba. Așa...
- Ah, eu sunt o biată fată, o tristă orfelină, crescută prea departe de-a tronului lumină.
- Sceptrul nu se cuvine să-ncarce mâna mea și pentru a mea frunte, coroana e prea grea.
- Ia seama să nu-mi boțești capela.
- Tu mă urăști pe mine! Ah, alta nu-mi rămâne decât să caut moartea.
- Nu, nu te urăsc, stăpâne! Eu îți slăvesc puterea. Mă-nchin în preajma ta, cad în genunchi și tremur!
- De-ai vrea a m-asculta, de-ai vrea să curmi durerea ce inima m-apasă, m-aș face eu supusul și tu împărăteasă.
- Lumea, întreaga lume, când ei te-aș arăta, uimită, la picioare-ți, îngenunchiată ar sta.
- Taci însă? O idee în minte-acum îmi vine: ori tu iubești pe altul, ori mă urăști pe mine.
- Pe altul dar, iubești? A, înțeleg acuma de ce tu nu primești nici sceptru, nici coroană.
- Ah, sceptrul ți se pare prea greu și pentru tine coroana mea prea mare.
- Dar știi, nenorocito, că pot eu, c-un cuvânt, să fac, de viu, să intre iubitu-ți în mormânt?
[...]