Zaif, zaif, nu plătește, nu plătește, asta belea mare la mine. Vine, zeu, la mine să cânte: Frunză verde, măr, păr. Văleu, păcate al meu!
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Creditorii.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:17:40.883 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Acum sunt sigur că nu s-or mai opri până mâine.
- Încă o lighioaie bălțată. Spune-i, dragă, că dorm. Dorm!
- Șșșșt! Nu face vuiet, că doarme boierul. Ce poftești?
- Eh, poftim la mine plata pe opt oca tutun.
- Nu-nțelegi că doarme boierul?
- Așa, bre! Păcate al meu. De câte ori vine la mine aici, tot doarme! Doarme, bre, doarme!
- Îi zaif.
- Zaif, zaif, nu plătește, nu plătește, asta belea mare la mine. Vine, zeu, la mine să cânte: Frunză verde, măr, păr. Văleu, păcate al meu!
- Lasă, lasă, lasă, că ți-oi plăti eu. Ia, știi ce? Treci mai apoi! Treci mai apoi!
- Dumneata? Plătește dumneata? Bine! Sărut-mâna.
- Du-te, Agop, du-te, aleargă, până te prefaci în fum, și tidva-ți în ciubeică și oasele în scrum.
- Of! Bine c-am scăpat și de armean. Slavă Ție, Doamne! Slavă Ție!
- Numai cofetarul îmi mai rămâne. Poate... să mă fi uitat pe astăzi.
- Ba nicidecum, arhonta mu, cu toate că dumneata m-ai uitat de tot pe mine.
- Aoleu! Nu-ți spuneam eu drept, Aglăiță? Creditorii sunt ca lăcustele, dragă.
[...]