Zi mai bine că datornicii sunt ca lăcustele, pentru că mănâncă la cofeturi de le prăpădescu și la plată nici nu gândescu.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Creditorii.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:18:31.026 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Lasă, lasă, lasă, că ți-oi plăti eu. Ia, știi ce? Treci mai apoi! Treci mai apoi!
- Dumneata? Plătește dumneata? Bine! Sărut-mâna.
- Du-te, Agop, du-te, aleargă, până te prefaci în fum, și tidva-ți în ciubeică și oasele în scrum.
- Of! Bine c-am scăpat și de armean. Slavă Ție, Doamne! Slavă Ție!
- Numai cofetarul îmi mai rămâne. Poate... să mă fi uitat pe astăzi.
- Ba nicidecum, arhonta mu, cu toate că dumneata m-ai uitat de tot pe mine.
- Aoleu! Nu-ți spuneam eu drept, Aglăiță? Creditorii sunt ca lăcustele, dragă.
- Zi mai bine că datornicii sunt ca lăcustele, pentru că mănâncă la cofeturi de le prăpădescu și la plată nici nu gândescu.
- Și ce folos? Ce folos e că nu se împlinește visul și ambiția?
- S-a-mplini, dragă Zahar-Marojna, s-a-mplini, s-a-mplini!
- Ah! Vai! Dar se poate să te mânii dumneata, kir Zaharaki?
- Dumneata, care ești omul cel mai dulce din Târgu Ieșului și care trăiești în... în dulcețuri?
- Eh, haide, haide! Dumneavoastră vă este a râde, mie însă nu. Îmi plătești, arhonta mu?
[...]