Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Cui i-e frică de Virginia Woolf?.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:07:46 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Vai, de ce vorbești așa? E un om minunat!
- Am spus eu ceva? Ferească sfântul! El e Zeus, o știm cu toții...
- Te rog să nu te legi de tata.
- Cum aș putea, draga mea?
- Tot ce vreau să spun este că, atunci când ai la activul tău nenumărate petreceri universitare cum a fost cea de astă-seară...
- Pe care eu, drept să spun, am apreciat-o foarte mult.
- Pe lângă faptul că m-am distrat și m-am simțit bine, m-a și interesat.
- Știi, când ești nou într-un loc și ți se dă prilejul să-ntâlnești oameni, să fii prezentat, să cunoști pe toată lumea, e foarte bine.
- Îmi amintesc, când eram profesor în Kansas...
- Da... atunci, poate n-o să credeți, dar noi a trebuit să răzbim în viață singuri, prin noi înșine, nu-i așa, scumpule?
- Da, așa este, noi...
- A trebuit să dăm singuri din coate.
- De pildă, ori de câte ori mă duceam la bibliotecă sau la piață și-ntâlneam vreo soție necunoscută, eu mă prezentam: Hello! Sunt cea nou venită, nu sunteți cumva doamna cutare? Nu sunteți cumva soția conferențiarului cutare? Și asta nu era deloc plăcut...
- Ei, da, tata știe cum să aranjeze lucrurile.
- E un om remarcabil.
- Juri că ești convins?
- Am să-ți mărturisesc ceva, tinere.
- Nu e o situație prea plăcută, asta în cazul că ești profesor într-o universitate, să fii însurat cu fiica directorului respectivei universități. Ascultă-mă pe mine...
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu