Alături e odaia bunicii care fără îndoială își cântă psalmul de seară.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Cuibul coțofenelor (1961).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:49:06 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- În sfârșit, scumpa, mea... În sfârșit, singuri. Acum pot să-ți spun nestingherit că te iubesc.
- Sst! Jură mai încet... Suntem înconjurați de-o duzină de urechi.
- Uite, chiar deasupra noastră e camera de culcare a tatălui meu și lumina e încă aprinsă.
- Alături e odaia bunicii care fără îndoială își cântă psalmul de seară.
- Dincolo, în față, stă unchiul care probabil își răsfoiește romanele.
- Iar sus, sus la mansardă, domnul Sperling compune desigur un sonet pentru mine.
- Peste puțin timp va trece paznicul de noapte cu trompeta lui.
- Și probabil că în curând va veni și lampagiul să aprindă felinarul acesta
- E lună plină. Consiliul orășenesc profită de asta pentru a face economii.
[...]