Cum să nu strig? Auzi, porți în buzunar portretul unui bărbat necunoscut. Poate că-l ascunzi și-n tainițele inimii.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Cuibul coțofenelor (1961).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:02:28 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Parcă ar fi un portochelari. Dă-l încoa. Vreau să-l văd.
- E un medalion... un portret.
- Un portret! Portretul unui bărbat? Doamne, apără și păzește! N-aș vrea să cred, copila mea...
- Dar de ce strigi așa, bunicuțo? Că doar nu arde casa...
- Cum să nu strig? Auzi, porți în buzunar portretul unui bărbat necunoscut. Poate că-l ascunzi și-n tainițele inimii.
- Lasă, că-i știu eu pe bărbați. Ies din ramă când cu gândul nu gândești.
- M-am împotrivit întotdeauna să fii trimisă-n capitală.
- La vremea mea am fost și eu o fată cu educație aleasă.
- Dar despre capitală nu știam altceva decât că acolo locuiește majestatea sa, regele.
[...]