Este... cum să spun, este portretul regelui nostru. Mi l-a trimis verișoara. Știind cât de mult îl iubim.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Cuibul coțofenelor (1961).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:03:14 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Astăzi, ce să mai spun, frumos... bine am ajuns!
- Domnișoara și-a adus ca suveniruri chipuri drăgălașe, portrete de bărbați.
- Dar cine e bărbatul ăsta? Haide, vorbește!
- Zău, bunicuțo, te frămânți degeaba.
- Este... cum să spun, este portretul regelui nostru. Mi l-a trimis verișoara. Știind cât de mult îl iubim.
- Asta-i altceva! Ia te uită... Zi ăsta e regele... Voiam de mult să știu cum arată.
- Dar de ce nu poartă nicio decorație?
- Strălucește destul și fără ele.
- Ascultă, trebuie neapărat să-mi dărui portretul acesta. Îl voi prinde c-un ac la boneta mea.
- O să ți-l împrumut în ziua nunții și poate ți-l voi da și mâine la logodnă.
[...]