Amicul, poetul de elită, zăcea pe jos, în sânge, cu țeasta găurită...
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Cyrano de Bergerac (1958).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:22:41 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Voiam, acum o clipă, pe-amicul dv să-l vizitez. În pripă, îl văd ieșind de-acasă.
- Dau să-l ajung, fiind la câțiva pași de dânsul, în colț îl văd cotind.
- Fug după el... deodată... să fie vreo-ntâmplare?
- De la un geam sub care treceam, văd un lacheu dând drumul unei bucăți de lemn.
- Laș!
- M-apropii și văd ceva nedemn.
- Amicul, poetul de elită, zăcea pe jos, în sânge, cu țeasta găurită...
- E mort?
- Nu, însă, Doamne! l-am transportat la el...
- O, biata lui odaie! plăcută nu-i de fel.
- Nu. Este căzut în grea absență.
- Fost-a unul, așa, de complezență.
- Vai, Cyrano, sărmane! Roxanei, bine-ar fi cât mai târziu să-i spunem.
- Vorbi de friguri, de meninge, de viața amenințată... de l-ați vedea, cu fruntea-n pânze-nfășurată!
[...]