Mă-năbuș și-mi pierd minte, mi-ești dragă! N-am alt țel, port numele-ți în suflet ca și-ntr-un clopoțel și, cum mereu tot tremur de dragostea-mi nebună, se-agită clopoțelul și numele tău sună.
Fragment audio de 19 secunde din piesa de teatru radiofonic Cyrano de Bergerac (1958).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:54:23 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Pe când acum îmi pare că pentru-ntâia oară, Roxana, vă vorbesc.
- E drept, cu totul altul și glasul vi-l găsesc.
- În noaptea protectoare cutez să fiu eu însumi, cutez...
- Dar ce spun, oare? Nu știu nimic, iertare, mi-e gândul rătăcit.
- Niciodată încă așa nu mi-ați vorbit.
- V-arunc așa, de-a valma, cuvintele-n grămadă, fără să fac din ele buchete de paradă.
- Mă-năbuș și-mi pierd minte, mi-ești dragă! N-am alt țel, port numele-ți în suflet ca și-ntr-un clopoțel și, cum mereu tot tremur de dragostea-mi nebună, se-agită clopoțelul și numele tău sună.
- O, toată fericirea mi-aș da-o, pentru-a ta... Chiar dacă niciodată, nimic tu n-ai afla.
- S-ascult, măcar în taină, cu-o mulțumire mută, cum râde fericirea, din jertfa mea născută.
- O, pot muri de-acuma, căci printre ramuri, sus, ea tremură de vraja cuvintelor ce-am spus.
- Al mânii tale tremur, cu farmecu-i sfios, pe-un ram de iasomie, cum se coboară-n jos...
[...]