- Roxana, adio! Voi muri.
- Cum, tare?
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Cyrano de Bergerac (1958).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:29:26 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Nimic, fiți liniștită, nu-i nimic, v-asigur, e rana învechită de la Arras. Se-ntâmplă...
- Amice...
- Negreșit, se va sfârși, va trece și asta... S-a sfârșit.
- De răni scutit nu-i nimeni în viața lui sărmană. Și-a mea e încă vie, colea e vechea rană...
- Colea, e sub scrisoarea ce-a-ngălbenit treptat, dar urmele de lacrimi și sânge le-a păstrat.
- Scrisoarea lui, din vremuri apuse, n-ați spus oare c-odată voi citi-o?
- Poftim.
- Roxana, adio! Voi muri. -Cum, tare?
- Cred că astăzi e ultima-mi sclipire, ce greu mi-apasă pieptul nespusa mea iubire!
- Și mor, și niciodată, și niciodată, iar, privirea-mi, îmbătată de voi și pusă...
- Dar cum îi citiți scrisoarea?
- Și pusă-n sărbătoare, din zbor n-o să v-alinte mișcările ușoare...
- Revăd un gest al vostru, de tot atrăgător, când fruntea vă atingeți... și-aș vrea să strig de dor!
- Dar cum citiți scrisoarea? Cu-un glas ce parcă de altădată-n minte mi-a rămas.
[...]