(sună la ușă) Un mușteriu! poate mă cunoaște... Nu voi să mă compromentez. Trec să aștept în odaie.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic D-ale carnavalului (1961).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:08:17 in versiunea Vinil a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Și Năică nici nu-mi răspunde.
- Aș! nu mai crede în mofturile cărților, frate...
- Trebuie s-o știu, trebuie s-o aflu... și să vedem...
- O să fie un scandal... dar un scandal... cum n-a mai fost până acuma în 'Universul'.
- Aș! nu-i nimica! ți-ai făcut spaimă de gelozie.
- (sună la ușă) Un mușteriu! poate mă cunoaște... Nu voi să mă compromentez. Trec să aștept în odaie.
- Mușteriul e Catindatul de la percepție legat c-o basma la fălci.
- Pfii! al dracului mă doare! dar știi cum? lucru mare...
- Nu mai merge... M-am hotărât. Trebuie s-o încerc și p-asta...
- Știi s-o scoți? Scoate-mi-o!
- N-ai idee cum ți-o scot, până să clipești din ochi, o dată, pac! Ia poftiți! poftiți!
[...]