Numai Păcală și-a făcut, tocmai spre fundul curții, o sărăcie de frunzar, încropit din ramuri rupte dintr-un pom de pe-acolo și fără nici un fel de nutreț ademenitor înăuntru.
Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic D-ale lui Păcală (1964).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:03:30 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Lăsăm poarta deschisă și în ocolul căruia va intra, a aceluia să fie.
- Dacă voi doi ziceți că așa e bine, bine să fie!
- Da. Atunci, să batem palma, fraților!
- Numai Păcală și-a făcut, tocmai spre fundul curții, o sărăcie de frunzar, încropit din ramuri rupte dintr-un pom de pe-acolo și fără nici un fel de nutreț ademenitor înăuntru.
(se aud tălăngi, clopote și mugetele vitelor care se apropie)
- Dar de ce s-o fi oprit în drum și se uită așa, ca vițelul la poarta nouă?
- Fiindcă vede ceva deosebit - ocoalele noastre - și se gândește în care să intre.
[...]