Ce brazi, ce stânci! Ce rost are să omori mașina, s-o forțezi, să-i distrugi ferodourile, să-i împuști platina, să-i erodezi cauciucurile, să-i fisurezi chiulasa, să-i arzi siguranțele, să-i usuci condensatorii, să-i topești lagărele, se poate?
Fragment audio de 19 secunde din piesa de teatru radiofonic De la munte la mare pe cărări de soare.
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:53:04 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- A, nu, nu... când mașina merge-merge, și ce drum, ce frumos... ce divin!
- Pân' la urmă s-a-ndurat și mi-a făcut o potecă printre oi și-am depășit și această dificultate.
- Și pe urmă... ce-a mai fost pe urmă? Da, da... pe urmă n-a mai fost nimic.
- Noroc c-ajunsesem la Titu. Acolo mi-am petrecut concediul.
- Ce brazi, ce stânci! Ce rost are să omori mașina, s-o forțezi, să-i distrugi ferodourile, să-i împuști platina, să-i erodezi cauciucurile, să-i fisurezi chiulasa, să-i arzi siguranțele, să-i usuci condensatorii, să-i topești lagărele, se poate?
- Mă, și mașina are și ea dreptul la concediu, nu? Destul a tras și ea, săraca, tot anul.
- Din concediu m-am întors cu trenul... de la Titu nici nu e departe.
- Săptămâna viitoare îmi iau și eu zi liberă s-o aduc.
[...]