Gândești ca o statuie, părăsind piedestalul, coboară-n lumea noastră furtunoasă.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Decebal de Mihai Eminescu.
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:20:36 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul citatului
[...]
- Pământul și-a dat foc sie însuși, crudul, și arderea eternă suntem noi.
- Cum? Așa de iute, Imperatore?
- Ura aleargă repede, Decebal.
- În astă lume turbură, crudă – cum a intrat de rece, liniștit, parcă-i de marmură
- Gândești ca o statuie, părăsind piedestalul, coboară-n lumea noastră furtunoasă.
- Aceștia sunt romanii. Indiferenți, neînduplecați și mari.
- Cum mă privește cu ochii lui imobili... parcă-împietresc. Mă-nfioară.
- Pe mine, Dochia, mă-nfioară.
- Romanii nu mai sunt ce-au fost odată.
- Îmbătrâniți, ei n-au păstrat în ei decât plăcerea să-și distrugă regii.
- Coroana cea murdară de-atâtea frunți ce-au purtat-o, câte înjosite, soldatul, o vinde.
[...]