Așa... prin frunzele bătrânului copac...
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Din glumă s-a născut umorul.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:56:17 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Pe dincolo, pe poarta principală... care scârțâie prelung.
- Scârț!
- Nu sunt mulțumit de scârțâitul dumitale. Mai cu trăire!
- Scârț!
- Ploaia a stat. Razele soarelui țâșnesc ca niște săgeți aurii...
- Da, liberi. Să vină mâine la ora 11.
- Așa... prin frunzele bătrânului copac...
- Copac cine e? Cine e copacul?
- Am spus să fie un copac bătrân.
- Bravo, sigur că da. Perfect sugerat.
- Dar nu te mișca din loc. Ești copac, nu-i așa? Unde pleci?
- Mă gândesc să nu apară vreun cățel.
- Voi doi treceți pe lângă pom... o îmbrățișezi... Nu dumneata! Dumneata ești copac!
- Îndrăgostitul o îmbrățișează și-i dăruiește un semn de dragoste eternă.
[...]