Eram în tranșee, mort de oboseală, îmi spuneam Ce farse li s-ar putea juca tuturor comandanților ăstora mărginiți, dacă toți cei ce luptă pe ambele fronturi, dându-și seama că nu sunt decât niște victime, ar râde și și-ar întinde mâna?

[ 1 ]

Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Din jale se întrupează Electra.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:31:09 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul citatului

[...]

- La întoarcere am mai ucis unul, în același fel.

- Am simțit atunci că războiul înseamnă să ucizi mereu același și același om, pentru ca, în cele din urmă, să descopăr că omul acela nu sunt decât eu însumi.

- Chipurile celor uciși mă urmăresc în vis. Toți seamănă cu tata și cu mine.

- Încetează, războiul s-a sfârșit!

- Nu s-a sfârșit și-n noi! În noi, cei care-am ucis...

- Ce-a urmat n-a fost decât o comedie.

- Eram în tranșee, mort de oboseală, îmi spuneam Ce farse li s-ar putea juca tuturor comandanților ăstora mărginiți, dacă toți cei ce luptă pe ambele fronturi, dându-și seama că nu sunt decât niște victime, ar râde și și-ar întinde mâna?

- Atunci, cu mâinile-ntinse și râzând, am porni spre linia inamicului.

- Din toată farsa nu m-am ales decât cu rana de la cap. Răcnind, alergam înainte.

- Unii dintre ai noștri, înnebuniți și ei, s-au luat după mine și așa ne-am pomenit cucerind o parte din pozițiile inamicului de care, pân-atunci, nu-ndrăznisem să ne-apropiem.

- În loc să fiu pedepsit c-am acționat fără să primesc ordin, au hotărât să mă declare erou. Spune, nu e de râs?

- Ai fost un erou și sunt mândră de tine.

- N-ai decât să fii mândră, dacă vrei.

[...]